Feminitatea este colorată

Mai aud chiar şi ultimul timp femei care vor să-şi controleze emoţiile (de ex. o participantă la training-ul pe care l-am moderat joi într-un centru pentru copii spunea), deşi le spun că nu e o soluţie să le controleze, nu e îndeajuns, acest lucru e foarte greu de înţeles.

Vă voi împărtăşi o experienţă proprie, recentă, o revelaţie mai degrabă, în urma unei experienţe.

Probabil fiecare dintre voi a auzit de cartea lui Eckhart Tolle „The power of now”, poate mulţi au citit-o, poate nu o dată.

Eu o citisem câţiva ani în urmă, prima dată, am început să practic, am lăsat, reveneam uneori, mai făceam câte ceva de acolo, dar foarte puţin, apoi am mai citit-o încă o dată, apoi încă o dată, după ultima oară am hotărât să mă apuc serios de treabă şi să-mi instalez un obicei, unul frumos de a fi atentă şi prezentă.

Am practicat o lună destul de intens, chiar ajutată de „fetele mele”, câteva persoane cu care am mers împreună în instalarea obiceiurilor noastre frumoase.

Am avut multe revelaţii dea lungul lunii apoi am continuat doar că nu atât de intens.

La fel ultimul timp (cam 2 ani), încercam să pun în practică „inteligenţa inimii”, deşi nu îmi reuşea în totalitate acea prezenţă şi acea neîmpotrivire propriilor emoţii. Ştiam că ar trebui să simt de fiecare dată ceea ce-mi vine dar nu reuşeam tocmai bine.

Câteva săptămâni în urmă am observat un lucru foarte ciudat şi totodată îmbucurător – stările mele emoţionale, deşi foarte intense când vin trec foarte repede şi să schimbă la fel ca şi nouraşii mici pe cerul de vară.

La început mă gândeam că în sfârşit, cumva am reuşit să simt profund şi totuşi să nu rămân blocată în emoţie, dar nu înţelegeam ce anume a dus la acest efect.

Până când, într-o seară înainte de somn când încercam să fiu total prezentă mi-am dat seama că este efectul PREZENŢEI.

Ştiu că mai este foarte mult de lucru, reuşesc doar foarte puţin să fiu prezentă în AICI ŞI ACUM dar dacă făcând atât de puţin observ rezultate atât de mari, este extraordinar cred eu.

În fiecare zi am stări atât de diferite şi de colorate încât nu-mi vine să cred că e real să treci de la un pol la altul fără să semnifice că aş fi anormală.

Din contra, îmi dau seama acum ce înseamnă faptul că femeia este foarte emotivă.

Pur şi simplu am uitat să FIM PREZENTE în noi înşine, de asta nici nu am ştiut cât de multe culori emoţionale putem conţine.

Azi am plâns, chiar foarte tare, dar am lăsat lacrimile să curgă, pur şi simplu, nu ştiu ce va fi până diseară dar ştiu cu siguranţă că vor fi multe emoţii (nu vreau să spun negative sau pozitive) şi se vor schimba pentru că le permit să fie.

Sunt sigură că poţi începe şi tu să practici PREZENŢA, nu ştiu care anume vor fi efectele pe care le vei observa în tine, dar cu siguranţă e una din cele mai bune practici din câte există.

Dacă nu ştii cu ce să începi, sau nu eşti sigură că vei reuşi să continui după un timp, putem să formăm un grup în care să ne susţinem reciproc, sau poţi cere să devii membră în grupul creat pentru obiceiuri frumoase pe FB.

Noi femeile suntem foarte dependente de emoţiile pe care le simţim, iar dacă nu ne permitem să simţim ceea ce considerăm a fi neconfortabil, blocăm şi canalul prin care trec emoţiile dorite.

Este ca şi cum am face o casă acoperită în totalitate ca să nu fie frig şi vânt – nici căldura şi soarele nu va intra.

Am dorit foarte mult să mă împart cu tine, sunt fericită când aflu cum pot să-ţi fie de ajutor anumite tehnici.

Mult succes!

Ai încredere că poţi mult!

Nu este un articol special pentru femei, chiar la prima vedere va părea anti-feminitate totuşi, este pentru toţi - atât femei cât şi bărbaţi.

De multe ori vedem în jurul nostru oameni care au succes, sau tehnici şi reţete despre cum să atingi succesul, fie în sfere de carieră fie în cele de relaţii.

Citim, analizăm, facem planuri, ne stabilim obiective, uneori mai facem şi primul pas şi… cam atât.

Este doar o mică diferenţă, care face marea diferenţă dintre o persoană mediocră şi una cu adevărat de succes – ACŢIUNEA.

Nu oricare acţiune, totuşi anume ea.

Dacă ai o relaţie care nu te satisface nu vei reuşi să schimbi nimic fără să FACI ceva cu asta, să citeşti, să analizezi, să pui pe hârtie ce ai vrea în acea relaţie, să conştientizezi unde eşti acum şi – SĂ FACI CEEA CE ESTE NEVOIE PENTRU A SCHIMBA.

Noi oamenii suntem mai degrabă teoretici în ceea ce priveşte creşterea personală.

Cred că am tot dezvoltat multe lucruri legate de A ŞTI CE-I DE FĂCUT şi am rămas cu planul pe hârtie.

Fă-ţi un obicei de a nu face alte planuri noi până nu le pui în practică pe cele vechi.

Este nevoie de puţin curaj pentru a vrea să-ţi schimbi viaţa, dar este nevoie de foarte mult pentru a duce schimbarea până la capăt.

Să nu crezi că eu nu sunt la fel, scriu asta ca să-mi fac mie curaj şi să aplic până la capăt ceea ce visez de mult.

Dacă aştepţi siguranţă până să păşeşti în prăpastia necunoscutului să ştii că nu o vei avea niciodată, frica va dispărea doar în momentul în care ai făcut primul pas, poate nici atunci. Nu ai nevoie de siguranţă pentru a avea curaj – acesta apare doar din frică.

Ce filosofică sunt în această noapte…

Ai încredere că poţi mult şi… păşeşte!

Sursele fericirii

De cele mai multe ori atunci când suntem în căutarea unui partener este pentru că avem nevoie de cineva care ne-ar face fericite.

Cel puţin asta credem noi, asta aşteptăm: „va veni şi va lua toată fericirea mea şi în schimb îmi va aduce multă fericire”.

Cel mai interesant fapt este că el la fel asta aşteaptă: „va apărea sau voi găsi o femeie care îmi va umple golul interior pe care mie nu-mi reuşeşte să-l umplu”.

Nu contează care anume sunt frazele pe care ni le spunem în minte, partenerul nostru este „sursa” fericirii şi împlinirii noastre în aşteptări.

Dar nu se schimbă nimic (în bine) automat după ce apare EL, se schimbă iluzoriu o perioadă până când anumite nevoi pe care nu am reuşit singure să ni le satisfacem sunt cumva acoperite de noua relaţie.

După un timp veţi fi dezamăgiţi să descoperiţi că sunteţi la fel de fericită/nefericită pe cât aţi fost şi până la relaţie. În acest moment foarte mulţi dintre noi cred că nu au ales persoana potrivită, că anume EL este cauza nefericirii mele. Dar nu e deloc aşa, ar fi bine să devin fericită şi să fac singură tot ce îmi stă în puteri ca să fiu autosuficientă în această privinţă, astfel voi putea alege un partener fericit şi totul se va dubla în relaţia noastră.

Satisfacţia sau insatisfacţia se dublează în cuplu, nu vă aşteptaţi că relaţia vă va schimba polul emoţiilor, acest lucru nu este posibil.

Creşterea interioară

Am auzit recent un fenomen care mi s-a părut uimitor şi mă tot gândeam la el zilele trecute.

Atunci când este semănat un bambus acesta nu creşte în exterior timp de jumătate de an, în schimb el dezvoltă o rădăcină foarte puternică şi adâncă, în sol. După ce rădăcina este destul de bună şi solidă, apare bambusul la suprafaţă, putând acum să crească spre cer cu viteză ce a uimit întotdeauna.

Oare om fi şi noi oamenii la fel?

Oare atunci când pare că depunem eforturi enorme în anumite domenii şi „nu se vede creşterea”, o fi din cauza că, energia şi resursele noastre sunt îndreptate spre creşterea a ceva ce nu putem vedea, dar are un rol foarte important la fel ca rădăcinile bambusului?

Cred că da şi, mai cred că uneori termenii pe care Universul ni-i impune pentru acea creştere interioară, ni se par deseori prea mari pentru că, presupune să dăruim ceea ce suntem pentru a deveni ceea ce suntem chemaţi să fim ani buni, uneori chiar zeci de ani.

Dar altfel nu e posibil, doar o rădăcină puternică ne-ar permite să creştem mult în afară.

Poate se aplică şi în relaţii – vrem rezultate imediate pe când avem încă muuuuult de lucru la ceea ce suntem. Cred că este bine că nu găsim imediat „alesul inimii”, sau găsim „aleşi temporari” doar, este pentru că am strica tot dacă am găsi acum. Cum crezi că ar fi relaţia (exteriorul), dacă ceea ce eşti (rădăcina), nu ar fi destul de bună, ar putea creşte foarte mult?

Dar să nu mergem în extreme, desigur ce am scris mai sus nu înseamnă că nu merităm un partener bun, înseamnă doar să nu căutăm un partener doar pentru a ascunde faptul că demult nu mai suntem conştienţi de ce avem adânc în noi.

Pe de altă parte, dacă ai semănat ceva şi nu sunt încă rezultate: ai răbdare, va dura ceva până vor fi, important este că ai făcut partea ta de lucru, celelalte se vor întâmpla de la SINE…

APRINDE LUMINA DIN TINE!

Ce poţi face ca să-ţi găseşti jumătatea?

Există 2 modalităţi diferite pe care poţi să le alegi, de cele mai multe ori alternându-le, totuşi niciuna dintre ele nu sunt eficiente dacă eşti femeie şi, există o a treia cale…

Despre ea vei afla un pic mai târziu.

Prima modalitate, cea despre care ni se sugerează în multe poveşti este SĂ AŞTEPŢI ca partenerul să te găsească. Vei aştepta în palat, dacă îl ai, în turnul păzit de balaur, dacă eşti o prinţesă,  acasă, în faţa calculatorului sau muncind la serviciu, dacă nu ai norocul de a fi prinţesă, cel puţin în această viaţă.

Şi după ce te vei fi săturat să AŞTEPŢI vei recurge la cea de-a doua modalitate, făcând exact opusul: VEI CĂUTA ACTIV un partener, asta înseamnă să cobori din palat şi să începi a cutreiera pădurile şi dealurile sau, dacă nu eşti într-o poveste, vei organiza ieşiri cu prietenii/prietenele, te vei înscrie pe un site de matrimoniale, vei merge în locuri unde sunt mulţi bărbaţi „potenţiale victime” te vei îmbrăca astfel încât să fii cu siguranţă observată.

Cu siguranţă este posibil să găseşti unul potrivit alegând una din cele 2 modalităţi, totuşi sunt şanse foarte mici.

Nu pentru că ar fi greşite sau ar conta în primul rând acţiunile tale, ci pentru că intenţia şi atitudinea ta este greşită în acest caz, este nevoie să te concentrezi pe altceva…

Aştept UN BĂRBAT sau caut UN BĂRBAT sunt ambele concentrate pe EL, pe cum trebuie sau nu trebuie să arate, să se comporte să reuşească, să iubească, să fie…

Este ca şi cum aţi fi într-o scenă şi aţi avea un reflector îndreptat spre EL… Nu că ar fi greşit total totuşi, el are propria sa lumină, propriul său reflector, îndreptat tot spre EL.

Ceea ce poţi face tu acum, fiind în căutare, sau chiar dacă ai găsit un partener potrivit dar ai dori să îmbunătăţeşti relaţia, este să schimbi atenţia spre TINE.

Asta ar însemna: cum alegi să fii TU ca să-l atragi, ce interese, valori, talente, abilităţi, viziuni,  ai TU ca să ştii că vei fi gata atunci când apare. Cât de mult te iubeşti TU ca EL să te poată iubi la rândul său.

Nu este egoist din partea ta dacă te concentrezi asupra celui mai de preţ lucru pe care poţi să-l dăruieşti: UN TU DE VALOARE.

Dacă o faci va fi o sărbătoare pentru ambii să rămâneţi fiecare cu luminile strălucind.

Acum gândeşte-te ce ai putea face dacă ai fi un licurici care nu luminează ca să găseşti partenerul – un alt licurici?

Să începi să cauţi în pădurea întunecată şi mare?

Să aştepţi poate, poate  te va găsi el?

Sau să devii un licurici luminos?

Descoperind sursa de feminitate interioară te poate ajuta să străluceşti.

Ai foarte mult combustibil în interior (să-mi fie iertată analogia), pe care poţi să-l foloseşti în diferite modalităţi – unele te consumă dar nu te fac fericită altele însă sunt potrivite pentru a te împlini şi satisface.

Tu ce alegi să faci?

Scrisul ca maestru

Mă întrebam uneori de ce noi, cei care scriem sau consultăm în privinţa anumitor aspecte nu urmăm de cele mai multe ori sfaturile pe care le dăm altora sau, urmăm dar nu în totalitate.

Uneori ne adresăm vouă, celor care citesc dar nu suntem încă aşi în ceea ce vă îndemnăm să faceţi.

Uneori scriu anumite lucruri pe care abia când o fac le conştientizez cu adevărat.

Azi, în duş am înţeles de ce se întâmplă astfel:

De fapt eu şi, cred că mulţi dintre cei ce scriu despre dezvoltare personală, scriem pentru noi înşine.

O parte din mine creativă, progresivă, intuitivă şi poate înţeleaptă, prin scris îmi arată ce ar putea face partea inertă care îmi ghidează comportamentul încă.

Atunci când scriu sunt într-o stare diferită, o stare care se află cu un pas înaintea mea, de parcă eul meu superior, înţelegând că nu prea are cum să mă contacteze, că fac prea multe greşeli, îmi arată direct pe foaie ce-i de făcut.

Uneori gândurile îmi arată şi ele, dar când văd asta scris, parcă e altfel, parcă ar căpăta acea claritate care îmi lipsea atât de mult.

Dacă scriu o carte, e ca şi cum o parte divină din mine mi-ar scrie prin ea o scrisoare foarte importantă, această scrisoare este adresată mie în primul rând, din această cauză încă nu corespund în totalitate cu modelul care este în ea.

 Toate sfaturile pe care le dăm celorlalţi ar trebui în primul rând să le aplicăm noi înşine, este un mod de a ne spune nouă ce-i de făcut.

Fii foarte atent la ce sugerezi altora, s-ar putea să-ţi fie de folos!