Fii egoistă mai întâi!

Ştiu că peste tot în ultima vreme sunt mesaje care te îndeamnă să fii altruistă (cel puţin în majoritatea cazurilor)!

Am încercat să-ţi arăt cumva că nu e chiar cel mai bine, nu pentru că nu aş fi de acord, totuşi, pentru a fi altruistă, pentru a putea face bine celor din jur trebuie mai întâi să deţii resursele necesare.

Este o fericire să faci pe cineva fericit, dar oare cum faci dacă nu prea poţi face pe cineva fericit pentru că tu nu eşti? Oare nu e un egoism mai mare să încerci să „serveşti” din dorinţă de a primi înapoi recunoştinţă?

Dacă ai avea de exemplu o mână de boabe de grâu şi ai vrea să împarţi ceea ce ai ca să vezi oamenii mai fericiţi, oare ar fi înţelept s-o împarţi pur şi simplu sau să semeni grâul ca el să rodească de 10 ori mai mult ca mai apoi să împarţi o parte cu din el (fiţi atente, iarăşi nu tot).

Egoism ar fi în acest caz să mănânci singură grâul, dar şi dacă l-ai da pe tot din prima (să fim sincere aşteptând ceva în loc…), ar fi un fel de egoism camuflat sub masca altruismului.

Dragele mele femei, a vă iubi înseamnă a semăna fericire în propria inimă, ca mai apoi din roade să împarţi cu alţii.

Ai grijă să nu rămâi fără resurse de fericire – căci poate veni primăvara şi nu vei mai avea ce semăna!

 

 

Târgul bărbaţilor

Un articol dedicat femeilor…

Când eşti în căutarea unui partener, este ca şi cum ai ieşi la cumpărături.

Sunt câteva reguli, şi chiar dacă pentru fiecare sunt diferite, ne vom aştepta deci la rezultate diferite.

Este ca şi cum ţi-ai cumpăra o piesă vestimentară, uneori, ieşi în „târg”, doar ca să-ţi treacă timpul, şi dacă vezi ceva ce te atrage foarte mult, şi ai şi banii la tine (mai jos despre ce semnifică banii), cumperi… sau poate te mai gândeşti. Alteori, ai nevoie urgentă de vre-o piesă, că a venit primăvara, şi nu mai ai ce purta, dar nu vezi nimic potrivit, cumperi ce găseşti, sau poate, mai aştepţi.

Cu bărbaţii, e la fel ca la piaţă, dacă nu-ţi faci o listă, rişti să „cumperi” ceea de ce nu aveai nevoie, că „erau reduceri de sezon”…, sau dacă aveai o listă prea strictă, rişti să nu găseşti ceea ce cauţi (poate că există, dar nu la acest magazin, sau poate mai aştepţi până apare, depinde…).

Ce-i de făcut?

Avem mai întâi grijă să avem bani cu noi, exact atât cât de bună marfă ne dorim (bani= calităţi personale, interioare şi exterioare+nota pe care noi înşine ne-o dăm), dacă dorim un bărbat cu „n” calităţi, avem grijă să-l merităm, dacă nu, atunci ne mulţumim cu ce ne oferă piaţa la preţul pe care putem să-l plătim.

Ne facem lista, cu ceea ce ne dorim, dar nu exagerată, o listă cu un bărbat „normal”, nu unul din basme, totuşi să conţină calităţile cele mai apreciate de noi…

Şi ieşim „la târg”.

Poţi chiar să compari, când faci cele mai bune cumpărături (mă refer la cele reale, nu metaforice) şi să faci la fel şi cu bărbaţii.

Nu-i aşa că uneori o cumpărătură spontană te bucură mai mult şi este mai de valoare decât una care ai planificat-o în amănunt?

 

 

Fiţi eroii noştri!

Dragi bărbaţi!

Acest articol este pentru voi!

Chiar dacă ştiu că sunt puţini bărbaţi care citesc blogul, totuşi, nu mi se pare prea corect că scriu doar pentru femei.

De obicei scriam ca să ajut femeile să aibă relaţii mai bune, să fie mai fericite, să schimbe anumite lucruri pentru ca noi toţi, atât femeile, cât şi bărbaţii, să ne dezvoltăm.

Cu câteva zile în urmă însă, am primit o replică de la iubitul meu (care semnifica că am emoţii exagerate faţă de ceea ce se întâmplase), care m-a făcut să înţeleg, că voi, bărbaţii, ştiţi foarte puţine lucruri specifice femeilor, deci m-am gândit că v-ar fi util să le auziţi, ca să vă descurcaţi mai bine, iar în final, să ne puteţi ajuta, ca să facem schimbările necesare.

·         Noi chiar avem nevoie de ajutor! Asta este ceea despre ce vreau să vă spun azi dragi bărbaţi.

Noi putem fi independente, ne putem descurca în foarte multe domenii singure, totuşi, ca să ne simţim iubite, avem nevoie să fim susţinute la maxim în ceea ce facem.

Dacă veţi spune unei femei atunci când vă cere direct sau, indirect ajutorul: „tu eşti bravo, te vei descurca, am încredere în tine”, o faceţi să se simtă părăsită, chiar dacă da, ea se va descurca singură, ea are nevoie să ştie că, în caz că se simte copleşită, există cineva care îi va fi alături.

Noi avem nevoie să ştim că nu suntem cele mai „tari”.

Voi sunteţi cei mai tari, deşi ştiu că sunt multe femei „independente”, dar asta se întâmplă doar după multe dezamăgiri, sau pentru că există modele nu din cele mai funcţionale în jurul nostru.

Chiar femeile foarte independente, au nevoie de cineva, care vor fi alături emoţional, iar dacă nu există un bărbat, femeile apelează la prietene.

Noi avem nevoie să fim susţinute, protejate, avem nevoie ca cineva să aibă grijă parţial de noi, nu exagerat, dar atunci când vrem să fiţi aproape, este pentru că ne e frică să ne confruntăm singure cu anumite crize personale.

În loc să transmiteţi mesajul „eu am încredere că te vei descurca”, mai bine spuneţi sau arătaţi ceva care ar semnifica „poţi avea încredere că îţi voi fi aproape, oricând ai nevoie”.

Asta nu semnifică că vei face totul pentru ea, doar că, în cazul în care are nevoie, vei putea să o susţii.

…şi dragi femei!

Aveţi grijă să nu păreţi prea independente, atunci când afirmaţi că nu aveţi nevoie de ajutor, bărbaţii nu prea înţeleg aluziile.

Mulţumesc că-ţi pasă!

Vor mai urma uneori, articole pentru bărbaţi, aşa că: stai pe aproape!

 

 

 

Tu, eşti responsabilă!

Chiar dacă e un articol pentru femei, va fi foarte dur, pentru că în el voi încerca să-ţi arăt că tu, doar tu eşti responsabilă de anumite lucruri. Doar dacă eşti o femeie curajoasă, da e o calitate masculină, în general, şi totuşi ai nevoie de multe ori de un soi anume de curaj, vei citi până la sfârşit acest articol.

Eşti responsabilă de succesul bărbatului de lângă tine…

Nu exagerez, este adevărat, chiar dacă încerci să dai vina pe el.

Ştiu că este greu de acceptat, mai ales când el nu e chiar aşa cum ne-am dorit noi să fie, mai ales când toate încercările noastre de a-l schimba au fost în zadar, ba chiar mai rău, parcă l-au făcut şi mai insuportabil…

Energetic, partenerul tău depinde de ceea ce gândeşti TU despre el, încet, încet, el devine ceea ce sunt gândurile tale.

El este manifestarea gândurilor tale despre el.

Dacă el merită ceva mai mult de atât, îşi va găsi o altă „gânditoare”, o altă femeie, care îl percepe în culori mai frumoase, sau pur şi simplu te va părăsi (şi tu desigur vei da vina pe el, vei zice că asta e dovadă că nu te-a meritat).

Bărbaţii întotdeauna sunt oglinda unor gânduri feminine: ale mamei, ale iubitei, soţiei,

amantei, fiicei…

Sau o sumă a lor (nu în egală măsură, ci în dependenţă de apropierea sa cu fiecare).

Cu câteva zile în urmă priveam bărbaţii de pe stradă, cei mai tineri, şi pe cei un pic mai în vârstă, mi-am dat seama în acel moment că ceea ce vedeam (de asemenea ceea ce puteam să ghicesc dincolo de exterior), nu era altceva decât imaginea acestor bărbaţi în ochii femeilor cu care îşi împart ei viaţa, în ultimii ani…

Ştiu că vor apărea obiecţii, aveţi dreptul, sunt sigură de ceea ce afirm de aceea am atâta curaj.

Este foarte greu să fim feminine, cu toate responsabilităţile care ne aparţin, este foarte greu, după ce o perioadă mare de timp, ni s-a insuflat că trebuie să dovedim unei lumi că suntem bravo, că ştim să facem de toate, să concurăm, dar nu asta este calea.

Noi avem menirea să fim blânde, iubitoare, frumoase (în sens natural), să inspirăm bărbaţii, să-i iubim, nu să le tăiem din aripi concurând cu ei.

Ei au nevoie de energia noastră plină de dragoste, au nevoie ca noi să fim calme, în armonie cu începutul nostru feminin.

Fiecare gând negativ pe care îl ai despre bărbatul de lângă tine îl distruge, în cel mai direct mod.

Fiecare gând bun şi plin de dragoste îi dă aripi şi forţe să crească, şi până la urmă să te facă fericită.

Poţi chiar să faci un experiment/observaţie, fii atentă la tot ce vorbesc prietenele tale despre bărbaţii de lângă ele, apoi fii atentă la comportamentul lor… vei descoperi muuuuulte asemănări, şi crede-mă, nu comportamentul influenţează ce părere au ele, ci invers. Şi încă ceva, vei observa că femeile ce urăsc bărbaţii la general, SUNT SINGURE, sau, în cel mai bun caz au alături un ratat (să-mi fie iertat termenul).

Nu întotdeauna femeile singure urăsc bărbaţii, dar femeile care au o părere generală negativă despre bărbaţi, vor avea cu siguranţă multe insuccese la acest capitol, vor întâlni doar bărbaţi care nu vor merita respect, sau vor vedea peste tot exemple de bărbaţi nu îndeajuns de buni.

Cursa cu numele „cine este mai tare” este o mare capcană.

FIŢI ATENTE!

Nu este vina ta, este o societate în care ai fost învăţată (mai ales de exemplul mamei, care la fel a avut şi ea de suferit fără să ştie că puterea e în ea), că concurenţa cu bărbaţii este binevenită.

Şi totuşi, acum, când poţi să faci o alegere, eşti responsabilă de gândurile tale, iar peste ceva timp, dacă vei încerca să afli mai multe, şi să te schimbi, ai şansa să dezvolţi, prin puterea din tine, un bărbat EROU, lângă care să fii mândră.

Mulţumesc pentru curajul de a citi până la sfârşit acest articol!

Aştept comentarii şi de ce nu, obiecţii…

 

 

 

Hai să facem… dragoste!

 

Ştiţi voi oare de unde vine această expresie?

„A FACE DRAGOSTE”

Nu am citit nicăieri, poate undeva scrie, nu ştiu, dar am avut o revelaţie, după ce am citit un articol despre practici spiritual-sexuale şi acum sunt sigură că de acolo vine.

După cum bine ştiţi, energia noastră sexuală, e poate energia cu cel mai mare potenţial de care dispunem (dacă am măsura-o în cantitate). Cei din orient, au încercat să o folosească pentru a se realiza spiritual, şi au inventat practici, care ajută ca energia care în mod obişnuit se pierde (aruncă) în timpul unui orgasm, să se transforme în energie mai pură, mai fină, ridicându-se prin canalele energetice, până sus, astfel permiţând dezvoltarea spirituală, mult mai rapidă.

Energia care este evoluată, transformată astfel nu este altceva decât energia dragostei, cu care putem să transformăm multe lucruri în bine, în interiorul şi în afara noastră.

Interesant este faptul, că, atunci când doi oameni, un bărbat şi o femeie, se iubesc cu adevărat, nu e nevoie de practici orientale, în timp ce ei „fac dragoste”, această energie, se ridică în sus prin canalele energetice, evoluând calitativ, de fapt se transformă în DRAGOSTE.

Dar pentru asta e nevoie neapărat ca aceşti oameni să se iubească, nu doar să fie atraşi sexual (ultima denotă doar potenţial energetic mare).

De asta este atât de important să-ţi iubeşti partenerul sexual, mă refer la dragoste din cea mai curată, din cea adevărată, care îţi va ajuta să fii fericită.

Dacă încă acest partener nu există (sau, de fapt există, dar încă nu ai învăţat să-l iubeşti), nu-ţi rămâne decât să înveţi să-l iubeşti, apoi… să faci dragoste cu el.

Sunt sigură, că multe dintre voi, aţi văzut deja diferenţa, dintre momentele când iubeşti pe cineva şi se întâmplă atâtea minuni în suflet şi momentele, când partenerul sexual, este doar partener sexual…

Fii atentă la ce faci cu energia, care ţi-a fost dată pentru a face minuni, pentru a face… DRAGOSTE!

 

 

 

Anotimpuri

Totul este ciclic.

Natura ne dă o lecţie foarte importantă: ne învaţă că, oricât de grea este iarna, oricât ar părea de lungă şi fără sfârşit, după ea, neapărat vine primăvara, când totul renaşte, totul devine mai plin de energie, resurse, emoţii frumoase…

Natura însă are răbdare, noi mai puţin, când e iarnă în vieţile noastre, ne împotrivim, dăm din mâini şi din picioare, facem crize isterice, vrem doar primăvară.

Există cicluri de scurtă durată, timp de o zi, există unele ce se repetă o dată în viaţă, important este să înţelegem necesitatea fazelor care nu ne plac, fără ele fazele plăcute nu ar fi posibile, în aceste faze se acumulează energia necesară pentru următoarea etapă.

Imaginaţi-vă natura doar în luna mai, nici măcar nu pare posibil, ar îngheţa ca într-un tablou totul, nu ar avea cum fi roade, dar nici nu ar mai părea aşa frumos, când nu ar exista schimbări.

O relaţie doar în luna de miere…

Iernile sunt necesare, ar fi bine doar să învăţăm să le acceptăm, să înţelegem că neapărat, va veni primăvara, dar acum să avem răbdarea necesară ca să acumulăm ceea ce doar iarna ne poate oferi:

Experienţă;

Puteri noi;

Vise de urmat;

Speranţe;

Analiza a ceea ce a fost bun în roadele anului trecut, a ceea ce ar trebui schimbat;

Pregătirea seminţelor pentru primăvară…

Toate anotimpurile sunt frumoase şi cu siguranţă foarte necesare.

Dacă ceva nu merge bine într-un domeniu al vieţii, fii atent, ascultă, încearcă să simţi ce vrea să-ţi arate iarna din acel domeniu, poate că nu eşti mulţumit de roadele din trecut? Poate aştepţi roade noi prea nerăbdător…  Când încă nici nu ai finisat de semănat?

Primăvara va veni…

Fii sigur(ă) de asta!

 

 

Echilibrul în relaţii

Astăzi voi scrie ceva ce nu se referă doar la psihologie, şi totuşi…

Există un fenomen, care apare în mai multe domenii ale vieţii: Crearea Echilibrului.

Să-ţi dau câteva exemple:

O persoană care vrea cu tot dinadinsul să arate bine, neapărat va avea probleme, de ten sau cu masa corpului, care pare să fie de necontrolat, de parcă corpul i-ar spune: nu exagera, acceptă că nu eşti perfect, vezi că nu-ţi iese să arăţi perfect.

Cei care exagerează cu „modul sănătos de viaţă”, se îmbolnăvesc destul de des.

O soţie foarte „corectă” va avea un soţ care va face echilibru, fiind foarte incorect cu ea, sau dacă soţia este prea religioasă, soţul va fi cel puţin indiferent în faţa religiei, dacă nu chiar ateu; la fel cu femeile care fac totul, şi bani, şi treburi casnice, si câte şi mai câte, şi apoi se miră că au soţi „leneşi”.

Într-o relaţie de afaceri dacă un partener este prea responsabil, celălalt, fără a se strădui va fi iresponsabil, dacă unul va fi prea punctual (cazul în care se va acorda punctualităţii atenţie exagerată), celălalt neapărat va întârzia.

Şi tot aşa…

 Este vorba anume de lucruri exagerate, care distrug un echilibru care deja există.

În univers există forţe care creează echilibru, ca şi cum fiecare ar primi posibilitatea mijlocului de aur, dacă un element este forţat, celălalt cedează din greutate.

Dacă ne-am afla într-o barcă care are doar două vâsle, iar unul din persoane le-ar lua şi ar începe a vâsli celălalt automat nu ar avea cum s-o facă şi el…

Ca şi cum sistemul (oricare, familial sau organizaţional, sau o persoană văzută ca

un sistem), ar primi un punctaj care ar permite fiecărui element câte 50 puncte, iar unul din elemente ar folosi calitatea dată la 100, acest element, fără să vrea, acest element, exagerând, obligă pe celelalte să fie la 0.

Lucrurile exagerate întotdeauna aduc consecinţe negative, nimic nu-i perfect, şi nici nu trebuie să fie.

În câteva săptămâni voi vorbi despre dezechilibrele în cuplu şi despre multe alte probleme, cât şi despre soluţii.

Dacă eşti interesat(ă) de temă dă-mi un semn.

Până atunci – îţi doresc echilibru…

… şi, nu exageraţi!

 

Cine e de vină?

Este o temă foarte şi foarte delicată, dacă simţi că nu ai curaj, mai bine las-o baltă!

Este o temă care şi pe mine mă face să mă simt… delicat.

Ştiu că noi toate, avem, mai mult sau mai puţin, din asta, iar dacă se găseşte una din voi care să afirme că nu – niciodată nu a avut cel puţin tentaţia, voi considera că minte.

Ia să vedem:

Starea de victimă…

Sună cunoscut?

Deşi bărbaţii au şi ei câte un pic din asta, totuşi, când aud cuvântul „victimă”, nu ştiu din ce cauză, mă gândesc imediat la o femeie, şi ca să vezi, un tip anumit de femeie…

Este o temă cel puţin grea.

Este foarte greu să nu te plângi, cel puţin în sinea ta (făcând o „mutră” înăcrită), că transportul public este plin de oameni ia ghici de care – nepoliticoşi, care nici măcar nu observă ce obosită după serviciu eşti.

Este foarte greu să nu te simţi „leşinată de oboseală”, când vii de la serviciu şi, plus la toate ai de gătit, de făcut curat şi încă nu mai ştiu câte „pe cap”.

Este greu să nu-i spui prietenei că soţul este un „neisprăvit”, iar copiii (de parcă doar tu ai avea), sunt neascultători.

Noi ne plânge prea des şi astfel respingem oamenii din jur, pentru că cu siguranţă nu vă este plăcut să ascultaţi cum cineva se plânge (păi sigur, grijile mele sunt mai mari, ce a venit şi asta cu problemele ei mărunte, ce astea-s probleme?).

Dar mai ales, noi ne plângem prea, prea mult în gând.

Şi eu fac asta, deşi încerc, periodic să mă opresc, reuşesc doar să conştientizez mult mai des ce gândesc, şi să opresc, este destul de greu, dar începe totul de la a recunoaşte ce se întâmplă şi de ce.

Am încercat în momentul în care am conştientizat asta, să caut care ar fi intenţia pozitivă a „victimuţei” din fiecare din noi, pentru că aşa am numit-o.

Este o parte din noi care, de fapt, ne vrea binele, din această cauză, nu e bine deloc s-o alungăm pur şi simplu din noi (nici nu ne va ieşi nimic).

Ea doreşte să te odihneşti mai mult dar plasează cumva responsabilitatea în afara ta, astfel „toţi sunt de vină”, totuşi, nu se rezolvă nimic, pentru că, gândurile că din cauza lor tu nu te odihneşti, te obosesc şi mai mult.

Soţul, şeful, copilul, părinţii, toţi sunt de vină că tu/eu, nu suntem fericite.

Dar ce rezolvă asta până la urmă?

Nimic, crede-mă, iar dacă vrei, analizează singură şi te vei asigura – Nu rezolvă absolut nimic!

Câteva zile în urmă mergeam la un copil (pentru că lucrez cu copiii), care stă undeva n pic în afara oraşului, de fapt într-o zonă unde transportul e un pic mai departe. De fiecare dată când merg la ei, am un dialog interior foarte asemănător: pentru ce merg eu atâta pe jos, şi-au luat şi ăştea casă nu ştiu pe unde, bine că ei au maşină, iar eu nu am… culmea, că ultima dată era şi foarte frig, deci vă imaginaţi ce era în mintea mea.

Tocmai victimuţa din mine înflorea.

Până la un moment când pur şi simplu am conştientizat ce se întâmplă de fapt:

Din cauza că EA vrea să se manifeste atât de „înfloritor” uneori, opreşte lucrurile frumoase să se întâmple, gândurile mele sunt doar negative în asemenea momente, deci, nu pot atrage nimic mai bun, ba din contra, plângându-mă întruna atrag tot mai mult şi mai mult din aceleaşi probleme.

În momentul acela, m-am oprit, chiar fizic din mers şi parcă am văzut lucrurile din alt unghi, am început să văd, mai întâi voluntar, apoi venea de la sine, toate lucrurile bune ce aveau loc: că pot merge pe jos, că respir aer curat (pentru că e o zonă mai aproape de pădure), că mă simt bine (am fost răcită până o zi înainte de asta), că am conştientizat-o pe victimuţa mea, că ea îmi doreşte binele…

Nu-ţi va veni să crezi:

După vreo 5 minute de „gândit” astfel – nu-mi mai era defel frig!

Uraaaaaaaaaaaaaa!

Doamne ce descoperire, de fapt redescoperire.

Este un început greu, te cred, dar să ştii că merită, chiar dacă ai încercat să lucrezi şi anterior cu „victimuţa” din tine, crede-mă, merită să mai încerci, noi femeile suntem minunate şi fără ea la „tron”.

Ce zici, ai curajul să-mi spui de a ta într-un comentariu?

Sursele fericirii feminine

Dragi femei!

Vi s-a întâmplat vreodată să vreţi multă atenţie iar bărbatul de alături să pară că vă evită?

Să vreţi să ieşiţi în oraş iar EL să găsească motive ca să „scape”?

Să încercaţi să-i povestiţi ce aţi „păţit” în timpul zilei, iar el să pară prea obosit şi să nu vă asculte atent?

Ie bine şi mie mi s-a întâmplat, în trecut mai des, acum doar uneori, dar totuşi, firea mea feminină deşi am învăţat multe despre bărbaţi, mai scapă uneori greşeli…

Dacă vrei să înţelegi de ce se întâmplă asemenea lucruri „nedrepte”, şi mai ales dacă vrei să nu se mai întâmple (atât de des, nu pot garanta că niciodată nu vor mai fi), ai voie să citeşti mai departe.

Sunt mai multe cauze, care în combinaţie duc la fenomenul de mai sus (care poate fi tradus prin momentele diverse în care tu, te simţi respinsă).

Bărbaţii au nevoie de spaţiu pentru momentele în care ei se retrag, ei au anumite momente în care le vine să se retragă undeva în interior, să nu-i deranjeze nimeni, să nu-i „atingă”. În astfel de momente ei se vor ascunde de tot ce vine din exterior, pentru a analiza, a înţelege, a lua decizii referitoare la ceea ce urmează. Secretul este că pentru a se simţi ei capabili şi de valoare (ceea ce contează foarte mult pentru valoarea adevărată a unui bărbat), au nevoie să facă aceste „operaţii mentale” singuri.

Ei au nevoie de acest răstimp de retragere pentru a fi după asta cât mai eficienţi în tot ceea ce fac.

La fel pentru a înţelege că încă vă mai iubesc.

Pentru ca după asta să revină în forţă alături de voi, dragi femei.

Dacă vom continua să-i sufocăm în astfel de momente cu de-ale noastre, riscăm să-l privăm de libertate, astfel el va alege să se reţină la serviciu, să amâne la nesfârşit ce l-am rugat, şi la un moment dat să respingă tot ce vine din partea noastră.

În fosta relaţie despre care am vorbit într-un articol anterior, făceam mereu această greşeală, de frică să nu pierd dragostea partenerului, îl sufocam, ca într-un final, chiar s-o pierd. Asta pentru că bărbatul nu se retrage pentru că nu ne mai iubeşte, ci pentru că el are nevoie de acest spaţiu, pentru ca mai apoi, să revină cu multă dragoste, atenţie, şi tot ce vrei tu să-ţi ofere.

Acum, deşi uneori mă mai sperie „distanţa” partenerului, ştiind deja cum este, mă strădui să mă calmez imediat atunci când mă simt respinsă şi să îmi zic: „când va fi gata cu siguranţă va reveni, singur, neforţat de mine”. Şi cel mai bun lucru în toate astea este că el chiar revine, şi e aşa de bun şi afectuos, că îmi dau seama că fricile mele anterioare erau fără sens.

Da, da Vera, veţi spune voi, dar ce să fac eu în timp ce el „îşi coace mintea cu probleme mondiale”?

Aţi ajuns la cea mai importantă parte a articolului:

AVEŢI GRIJĂ DE VOI!

Dacă vrei multă atenţie fă-ţi în jurul tău un grup de femei care au aceleaşi nevoi şi daţi-vă întâlniri la cineva din voi acasă, la un ceai, cafea, la vorbit bărbaţii de bine (foarte important de fapt - doar de bine!).

Mergi la salon!

Ieşi la o plimbare!

Mergi cu „fetele” la o saună.

Fă ceva hand-made!

Mergi la sport, yoga, dansuri…

Mergi la traininguri pentru femei, unde vei întâlni persoane ca tine.

Sunt foarte multe lucruri pe care poţi să le faci ca să te DEZVOLŢI.

Important este să-ţi lărgeşti mult sursele de fericire.

Fericirea ta feminină să poată fi „hrănită”, din foarte multe surse, nu doar de la bărbatul de alături.

Vei fi uimită ce bărbat afectuos poţi avea din momentul în care îi iei de pe umeri povara totală a fericirii tale, din momentul în care nu eşti dependentă doar de el, ci poţi găsi multe lucruri mărunte care te pot face fericită.

Ce zici, încerci să faci ceva plăcut pentru tine care va fortifica relaţia, în loc să-l sufoci pe partener?

Scrie-mi într-un comentariu ce ai de gând.

Farmecul oglinzii

Este un articol special pentru femei…

Din păcate pentru bărbaţi, sau din fericire, pentru că femeile de alături, vor deveni un pic mai… fericite, dacă vor dori desigur.

Poartă-te cu cei din jur aşa cum ai vrea să se poarte cei din jur cu tine…

Nu prea sunt de acord, de fapt nu sunt în totalitate de acord.

Sunt multe persoane care se poartă foarte bine cu cei din jur, şi totuşi…

Sunt persoane care, nu prea depun eforturi ca să-i facă fericiţi pe cei din jur, dar…

Care o fi secretul?

De fapt ceilalţi se poartă cu tine ca o oglindă, şi deşi cu toţii ştim asta, sunt anumite nuanţe.

Şi anume:

Ceilalţi se poartă cu tine aşa cum te porţi tu cu tine;

Ceilalţi gândesc despre tine aşa cum gândeşti tu despre tine;

Ai o relaţie cu partenerul tău aşa cum gândeşti tu că este, (devine aşa cum gândeşti tu că o ai);

Ceilalţi îţi pun nota cea care tu ţi-o pui.

Totul în jurul tău e doar un feedback la ceea ce este în interior, nimic mai mult.

Şi încă ceva:

Dacă vei gândi despre partenerul tău că este bun, că are multe calităţi pe care le apreciezi, el va deveni din ce în ce mai bun, sau cel puţin va manifesta cu tine asta, chiar dacă în alte contexte va rămâne la fel.

Dacă vei începe să gândeşti lucruri negative despre el va deveni aşa, cu tine.

Tu, da anume tu, îi dai energie partenerului tău, ca să devină ceea ce este (sau ce va fi în scurt timp).

Atunci când ne îndrăgostim, vedem doar lucrurile bune în partener, nu-i aşa?

Este ca şi cum, am vedea numai lumina, atunci când există şi umbră.

Cel mai greu este mai apoi să rămânem concentraţi la acea lumină (de cele mai multe ori vedem doar umbrele), asta ar însemna să continuăm să iubim, să vedem lucrurile bune chiar cu prezenţa unor comportamente ce nu ne plac. Asta, dacă ne-ar reuşi, ne-ar ajuta să avem alături un partener care evoluează continuu.

Lumina există întotdeauna în partener, chiar după mai mult timp, când ne întrebăm unde este cel de care ne-am îndrăgostit, el nu s-a schimbat, Universul la începutul relaţiei ne-a arătat doar ce-i bun, ca să ştim mai apoi cum să ne concentrăm pe asta.

Încearcă atunci când cel de lângă tine greşeşte, să te întrebi:

Cum aş reacţiona, gândi, în această situaţie, dacă l-aş iubi?

Şi acum un exerciţiu, e inventat/adaptat de mine,  care îmi este tare drag, deşi pare simplu, face minuni, vei putea înţelege asta doar dacă-l faci:

Seara când stai în pat, dar încă nu dormi, imaginează-ţi că spui partenerului tău lucruri bune despre el (acele lucruri care ţi-au plăcut la început, sau anumite calităţi, pe care le are, dar totuşi ai vrea să le manifeste mai mult) de ex: eşti tandru, eşti atent, eşti iubitor, eşti echilibrat şi calm, eşti perseverent, eşti amabil, eşti romantic…lista trebuie să fie cât mai lungă, dar nu foarte, ca în vreo 5-10 min, să reuşeşti să repeţi fiecare calitate de câteva ori. În acest timp îţi imaginezi partenerul tău, deţinând aceste calităţi, cum este fericit că poate să-ţi ofere ţie toate astea.

Exerciţiul face minuni mai ales când sunteţi certaţi(deşi e greu să-l faci, când crezi că doar el e de vină), asta nu înseamnă că altceva nu mai trebuie să faci nimic ca relaţia să fie bună.

În foarte scurt timp, dacă îl faci în fiecare zi, şi încerci să vezi asta în el, vei înflori să vezi ce bun devine.

Şi încă ceva, nu uita ce am scris la începutul articolului, cum te vede el, depinde cum te vezi tu, lucrează mai degrabă la a te iubi şi respecta, tu pe tine, din partea lui vei primi automat respect şi dragoste…

Da, da, da, cum vezi relaţia contează la fel de mult.

Să recapitulăm:

Cum te vezi pe tine, aşa te vor vedea alţii;

Cum vezi partenerul aşa va fi în relaţia cu tine;

Cum vezi relaţia aşa va deveni.

Scrie-mi un comentariu dacă nu eşti de acord.

Succese!!!

 

 

 

Când femeia se iubeşte

Cu siguranţă cu ceva mai mult de 2 ani în urmă nu m-aş fi gândit că azi voi scrie aceste rânduri, dar iată, astăzi le scriu.

Eram într-o relaţie cel puţin distructivă (dacă stau să mă gândesc mai bine ar corespunde mai bine-dezastruoasă), foarte puţin din ceea ce se întâmpla, era bun, şi se părea că devine chiar din ce în ce mai rău.

Eram de vreo 4 ani cu un bărbat, de 2 ani stăteam împreună, nu ne căsătorisem încă… cred eu, nu întâmplător.

Deşi se poate spune că ceva ne lega dacă mai eram împreună, acum îmi dau seama că, doar deprinderea, frica de schimbări dureroase, şi trecutul, pe alocuri frumos ne mai ţinea…

Astăzi, dragă femeie, vreau să te mulţumesc că citeşti prin a-ţi împărtăşi un mare secret, pe care eu l-am aflat din experienţa uneori dură, din  multe greşeli, din trecerea destul de dificilă şi de durată, recunosc, de la o relaţie dezastruoasă la una fericită (deşi o relaţie nu e statică, e foarte dinamică şi încă învăţ în continuare cum să am o relaţie din ce în ce mai fericită).

Este un secret care, deşi toate îl ştim, nici pe departe nu-l aplicăm, sau uităm cât de mult contează.

Cea mai importantă diferenţă dintre fosta relaţie şi cea actuală este: ATITUDINEA MEA FAŢĂ DE PROPRIA MEA PERSOANĂ.

 Şi anume acum: AM ÎNVĂŢAT SĂ MĂ IUBESC.

Noi femeile, avem dat de la natură să cerşim iubire, cum anume facem acest lucru?

Dăm foarte multă iubire (mai ales în modul în care aşteptăm să ni se dea-prin grijă, preocupare, uneori să fim sincere – băgat în suflet).

Şi ia ghici ce facem apoi?

AŞTEPTĂM SĂ NI SE DEA ÎNAPOI…

 De fapt nu aşteptăm ci continuăm să dăm, până nu mai putem, reproşăm că nu ni se dă înapoi, învinuim…

mi-aduc aminte ce-mi spunea fostul când afirmam (mare prostie să spui unui bărbat asta dar, cu ruşine recunosc că-i spuneam) că nu mă iubeşte, el îmi răspundea, foarte înţelept „de fapt tu singură nu te iubeşti, şi încerci să ceri asta de la mine”.

Chiar dacă înţelegeam ce spune, ştiam că are dreptate, dar nu ştiam ce să fac.

Ţin minte, la un moment dat am citit un articol, pe un site pentru femei, care mi s-a părut mie atunci că este scris parcă exact pentru mine (de fapt înţeleg acum că multe femei sunt în situaţia mea de atunci), în care autoarea ne îndemna pe noi femeile să ne iubim şi anume, să ne oferim SINGURE ceea de ce avem nevoie ca să ne simţim iubite:

Să vorbim în gând cu noi înşine cu cuvinte frumoase şi de laudă;

Să ne cumpărăm uneori flori ca să ne bucurăm sufletul (pare mare prostie, dar face minuni practica asta);

Să ne facem cadouri (nu-i aşa că pare egoist?);

Să mergem la plimbare singure (nu ca să ne asigurăm cât de nefericite suntem, ci ca să ne bucurăm);

Să ne facem complimente;

Să ne numim în mintea noastră cu diminutive pe care am vrea să le auzim de la partener…

Şi multe alte chestii.

DE CE?

·                    Ca să nu sufocăm partenerul cu aşteptări.

·                    Ca să arătăm universului cum anume vrem să fim iubite.

·                    Ca să ne satisfacem nevoia de a primi dragoste, fără a o primi din exterior mai întâi.

Secretul este că cei din jur se poartă cu noi exact cum ne purtăm noi înşine… cu noi.

E greu la început, când ani de zile ai fost învăţată să dai dragoste, mie mi-a fost foarte greu, dar acum înţeleg că e primul pas important, pe care poţi să-l faci ca să ai o relaţie bună.

Se întâmplă miracole adevărate când înveţi… să te iubeşti.

Şi nu e deloc egoist, din contra, iei înapoi, de pe umerii partenerului responsabilitatea pentru propria ta fericire, iar el, poate acum să-ţi ofere tot ce-i mai bun.

De asta femeile „alintate” sunt atât de iubite…

Acum, în relaţia de faţă, când înţeleg că primesc mai puţin decât aş vrea de la partener, pur şi simplu îmi ofer ceea ce aş vrea să primesc de la el.

Pare ciudat, ştiu, până nu încerci nu ai cum să înţelegi.

Nu e vorba doar să primeşti, dar nici doar să oferi aşteptând că poate, poate, vei primi înapoi.

Bărbaţii nu fac asta şi nu depinde de ei…

Am pregătit un seminar la această temă, vor fi puse în discuţie mecanismele care duc la acest dezechilibru, la fel soluţii foarte simple pentru a putea  schimba situaţia actuală spre bine, oricare ar fi ea (chiar dacă eşti singură) în una mai bună.

Dacă eşti interesată, dă-mi un semn.

Mulţumesc că îţi pasă de viaţa ta într-atât, încât ai citit până la urmă!

Ca florile

După cum florile sunt frumoase, prin ele însele tot aşa femeile sunt, fără să primească frumuseţea din afară.

Dacă punem florile într-un buchet, facem aşa încât să asortăm flori care aparte par prea simple, dar anume ele dau farmec celorlalte flori, şi fiecare are locul şi valoarea sa.

Culorile lor sunt atât de variate şi frumoase,  încât e foarte ciudat să vezi flori, date cu sprayuri colorate, le face să arate neatrăgătoare, chiar dacă ne fură atenţia în primele secunde.

Femeile la fel.

Şi dacă decorăm florile, o facem doar ca să punem frumuseţea lor proprie, pe care deja o au din interior, în evidenţă, nu să o creăm, din exterior.

Parfumul fiecăreia este unic, viu, adevărat, ca şi femeile, care prin armonie lasă în urmă un parfum de feminitate.

Ar părea destul de straniu, să începem a tăia petalele, după o formă anumită, ca să semene cu o anumită floare, pentru că ea, chipurile este mai frumoasă, dar cine a creat standardele? Dacă ar fi toate florile la fel, oare ar mai fi frumoase?

Nu în zadar oamenii preferă flori diferite…

Dacă nu cumva, fără să ne ascultăm inimile, preferăm flori care au fost cele mai cotate, ca fiind frumoase de către nu mai ştiu cine.