Când femeia se iubeşte

Cu siguranţă cu ceva mai mult de 2 ani în urmă nu m-aş fi gândit că azi voi scrie aceste rânduri, dar iată, astăzi le scriu.

Eram într-o relaţie cel puţin distructivă (dacă stau să mă gândesc mai bine ar corespunde mai bine-dezastruoasă), foarte puţin din ceea ce se întâmpla, era bun, şi se părea că devine chiar din ce în ce mai rău.

Eram de vreo 4 ani cu un bărbat, de 2 ani stăteam împreună, nu ne căsătorisem încă… cred eu, nu întâmplător.

Deşi se poate spune că ceva ne lega dacă mai eram împreună, acum îmi dau seama că, doar deprinderea, frica de schimbări dureroase, şi trecutul, pe alocuri frumos ne mai ţinea…

Astăzi, dragă femeie, vreau să te mulţumesc că citeşti prin a-ţi împărtăşi un mare secret, pe care eu l-am aflat din experienţa uneori dură, din  multe greşeli, din trecerea destul de dificilă şi de durată, recunosc, de la o relaţie dezastruoasă la una fericită (deşi o relaţie nu e statică, e foarte dinamică şi încă învăţ în continuare cum să am o relaţie din ce în ce mai fericită).

Este un secret care, deşi toate îl ştim, nici pe departe nu-l aplicăm, sau uităm cât de mult contează.

Cea mai importantă diferenţă dintre fosta relaţie şi cea actuală este: ATITUDINEA MEA FAŢĂ DE PROPRIA MEA PERSOANĂ.

 Şi anume acum: AM ÎNVĂŢAT SĂ MĂ IUBESC.

Noi femeile, avem dat de la natură să cerşim iubire, cum anume facem acest lucru?

Dăm foarte multă iubire (mai ales în modul în care aşteptăm să ni se dea-prin grijă, preocupare, uneori să fim sincere – băgat în suflet).

Şi ia ghici ce facem apoi?

AŞTEPTĂM SĂ NI SE DEA ÎNAPOI…

 De fapt nu aşteptăm ci continuăm să dăm, până nu mai putem, reproşăm că nu ni se dă înapoi, învinuim…

mi-aduc aminte ce-mi spunea fostul când afirmam (mare prostie să spui unui bărbat asta dar, cu ruşine recunosc că-i spuneam) că nu mă iubeşte, el îmi răspundea, foarte înţelept „de fapt tu singură nu te iubeşti, şi încerci să ceri asta de la mine”.

Chiar dacă înţelegeam ce spune, ştiam că are dreptate, dar nu ştiam ce să fac.

Ţin minte, la un moment dat am citit un articol, pe un site pentru femei, care mi s-a părut mie atunci că este scris parcă exact pentru mine (de fapt înţeleg acum că multe femei sunt în situaţia mea de atunci), în care autoarea ne îndemna pe noi femeile să ne iubim şi anume, să ne oferim SINGURE ceea de ce avem nevoie ca să ne simţim iubite:

Să vorbim în gând cu noi înşine cu cuvinte frumoase şi de laudă;

Să ne cumpărăm uneori flori ca să ne bucurăm sufletul (pare mare prostie, dar face minuni practica asta);

Să ne facem cadouri (nu-i aşa că pare egoist?);

Să mergem la plimbare singure (nu ca să ne asigurăm cât de nefericite suntem, ci ca să ne bucurăm);

Să ne facem complimente;

Să ne numim în mintea noastră cu diminutive pe care am vrea să le auzim de la partener…

Şi multe alte chestii.

DE CE?

·                    Ca să nu sufocăm partenerul cu aşteptări.

·                    Ca să arătăm universului cum anume vrem să fim iubite.

·                    Ca să ne satisfacem nevoia de a primi dragoste, fără a o primi din exterior mai întâi.

Secretul este că cei din jur se poartă cu noi exact cum ne purtăm noi înşine… cu noi.

E greu la început, când ani de zile ai fost învăţată să dai dragoste, mie mi-a fost foarte greu, dar acum înţeleg că e primul pas important, pe care poţi să-l faci ca să ai o relaţie bună.

Se întâmplă miracole adevărate când înveţi… să te iubeşti.

Şi nu e deloc egoist, din contra, iei înapoi, de pe umerii partenerului responsabilitatea pentru propria ta fericire, iar el, poate acum să-ţi ofere tot ce-i mai bun.

De asta femeile „alintate” sunt atât de iubite…

Acum, în relaţia de faţă, când înţeleg că primesc mai puţin decât aş vrea de la partener, pur şi simplu îmi ofer ceea ce aş vrea să primesc de la el.

Pare ciudat, ştiu, până nu încerci nu ai cum să înţelegi.

Nu e vorba doar să primeşti, dar nici doar să oferi aşteptând că poate, poate, vei primi înapoi.

Bărbaţii nu fac asta şi nu depinde de ei…

Am pregătit un seminar la această temă, vor fi puse în discuţie mecanismele care duc la acest dezechilibru, la fel soluţii foarte simple pentru a putea  schimba situaţia actuală spre bine, oricare ar fi ea (chiar dacă eşti singură) în una mai bună.

Dacă eşti interesată, dă-mi un semn.

Mulţumesc că îţi pasă de viaţa ta într-atât, încât ai citit până la urmă!