De ce avem nevoie de bărbaţi când emoţiile sunt pe cale să ne copleşească?

Atunci când ceea ce se întâmplă în jur ne afectează personal (pe noi femeile ne afectează personal foarte multe lucruri care pe bărbaţi nu are cum să-i afecteze, pentru că nu sunt… personale), este ca şi cum mintea noastră ar deveni o minge fierbinte. Toate gândurile, devin un obiect întreg, oarecum sferic care seamănă cu o minge din jocul pe care îl jucam când eram mici (era un joc în care ne imaginam că mingea pe care o primeam în mâini la un moment dat, era fierbinte şi trebuia s-o aruncăm, foarte rapid altui copil, ca să nu ne frigă prea rău).

Dacă avem nenorocul să fim singure în acel moment, riscăm să nu mai ştim ce să facem cu mingea care ia foc în mintea noastră, nu putem s-o aruncăm în nicăieri (aşa este regula…), pe de o parte, iar pe de alta, este atât de fierbinte încât informaţia pe care o conţine (informaţia logică, detaşată de emoţie, care este la noi este reprezentată prin temperatura ridicată), nu mai poate fi analizată „la rece”.

De asta „avem nevoie” de un bărbat răbdător şi înţelegător care să ne permită să-i aruncăm mingea când avem nevoie. Asta va aduce două efecte foarte benefice:

·                    În primul rând mingea se va răci imediat ce a ajuns la bărbat (nici măcar pentru el nu va mai fi fierbinte, pentru că el automat detaşează emoţiile de informaţia pură);

·                    Noi, femeile, pentru mintea şi sufletul nostru vom avea şansa să vedem „mingea” din alt unghi, neutru, de la o distanţă sigură pentru noi, ceea ce ne va permite să înţelegem situaţia şi s-o rezolvăm singure după asta.

Ceea ce am scris mai sus înseamnă: am nevoie să spun ceea ce mă frământă pentru că deja a devenit fierbinte, ca să pot să fac faţă situaţiei, am nevoie să simt protecţie din partea unui bărbat de propriile mele emoţii şi trăiri.

Asta nu semnifică nicicum că nu vreau să le trăiesc sau să le simt, din contra, pot să trăiesc şi să simt (să reintegrez în mine ceea ce ţi-am dat pentru un timp în scopul să mă protejeze de temperaturi emoţionale prea înalte), mult mai bine ceea ce simt după ce am avut şansa să „văd” asta oglindit în tine.

Bărbaţilor le este frică că acesta ar fi un joc meschin de acuzaţii la adresa lor, ceea ce nu este, parcă atunci când văd din partea noastră semnale că vrem să le comunicăm ceva, sau chiar începem să comunicăm ce ne afectează la moment, ar percepe eronat următorul mesaj – „Este vina ta că mingea din mintea mea a devenit insuportabil de fierbinte”. Deşi, din păcate, recunosc că multe dintre noi nu ştim să transmitem aceste mesaje în aşa fel, încât să pară în ochii lor, a dragilor noştri bărbaţi, o salvare a noastră de propria noastră minte, iar ei să se simtă în siguranţă.

Poate dacă am începe să le explicăm calm şi cu răbdare, că avem nevoie de aceste momente când putem să le spunem toate astea, fără să fim ajutate în mod direct cu soluţii, fără să ne judece că suntem atât de emotive, că suntem enorm de recunoscătoare pentru faptul că pot să ne asculte, ar fi mai multă pace în cupluri.