Ce
înseamnă să fii femeie în familia ta?
Care
sunt mesajele transmise de membrii ei din generație în generație despre cum
este să fii femeie?
Oare tot
ce ai auzit, de la oamenii importanți din viața ta, despre sexul cu care te-ai
născut ți-a transmis că a fi femeie este ”de bine”?
Cum este
văzut acest rol de cei ce ți-au transmis ”secretele” lui, adică părinții tăi? Cum
vede feminitatea cea care ți-a dat viață?
De ce te
întreb asta?
1.
Ca răspunzând să înțelegi de unde vin
multe convingeri limitative (poate pentru unele dintre noi potențatoare) despre
ce înseamnă să fii femeie.
2.
Ca să înțelegi că nu e simplu să fii
feminină atunci când ai motive să crezi că bărbații și calitățile masculine în
general, sunt mult avantajați în societatea noastră.
3.
Pentru a ști ce vindeci, profund în
interior, atunci când începi să schimbi lucrurile în viața ta.
Mama mea
s-a născut a 6-a fetiță în familie (cele 6 surori aveau un singur frate, care
credeți-mă nu era mai avantajat din motiv că i s-au pus pe umeri muuuuulte
așteptări). Oare cum este să te naști într-o astfel de familie unde, deși
indirect, ți se sugerează că te-ar fi dorit băiat? Să nu mă înțelegeți greșit,
nu dau vina pe acei părinți care își doresc băieți, vreau doar să înțelegem
unde sunt rădăcinile respingerii în noi a ceea ce este feminin.
În
ultima perioadă sunt multe sugestii despre cum poți fi feminină, frumoasă,
atrăgătoare, dar oare putem accesa noi aceste lucruri în noi când ”știm” că
este un dezavantaj însăși faptul că ne-am născut femei?
Cel mai
straniu fapt este că bărbații, în societatea care avantajează pe cei ce au
rezultate vizibile, nu par nici ei foarte fericiți. De la ei se așteaptă foarte
multe, plus că au de concurat pe două fronturi – cu ceilalți bărbați și cu
femeile deopotrivă.
Te invit
la o mică cercetare în cadrul neamului tău: Câți copii au fost în familia
părinților, dar a buneilor? Câți băieți/fete erau în familie? Au fost doriți,
au fost acceptați pentru sexul lor, au fost încurajați să fie ceea ce sunt? În ce
perioadă s-a născut mama/bunica/străbunica, erau perioade grele în care să fii
femeie însemna să ai mai puține șanse de a supraviețui (mă refer aici la
perioade imediat după război sau alte perioade dificile în care nașterea unei
fetițe era văzută ca un dezavantaj pentru că erau puțini bărbați maturi și
femeile trebuiau să fie ”tari” ca să supraviețuiască)?
Conștientizarea
unor patern-uri care ne blochează este o șansă să putem schimba ceva, este o
șansă ca atunci când ne vin iar gânduri de regret că suntem femeie/bărbat să nu
le mai dăm putere ci să le schimbăm.
Ca să
îndreptăm lucrurile ar fi bine să descoperim de unde cresc, unde sunt rădăcinile,
iar acestea sunt foarte departe. Nu spun asta ca să vă sperii ci ca să
înțelegem că prin schimbarea câtorva comportamente (așa cum ne sugerează unele
articole) cu partenerul de viață sau atunci când căutăm un partener, nu ne
schimbăm viața. Pentru că dacă mă machiez, merg în saloane de frumusețe dar
cred că a fi femeie e un blestem, degeaba mai întorc bărbații capul, că tot o
să cred că vor să profite de ceea ce văd.
Ce
înseamnă să fii femeie pentru tine, e ”de bine” sau nu?

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu