Dacă aţi avea un copil care este bolnav şi aţi
dori să-i daţi un medicament amar îi veţi pune la gât un cuţit şi îl veţi
ameninţa că îl omorâţi dacă nu bea medicamentul?
Nu? Atunci de ce începeţi să atacaţi bărbatul
atunci când intuiţi că greşeşte în luarea unei hotărâri?
El se simte încolţit şi începe să se apere
prin a se lupta cu voi, ambii pierdeţi energie şi nimeni nu are de câştigat.
La fel ca un copil – bărbatul vrea încredere
că poate hotărî orice probleme, iar dacă doriţi să-i daţi un medicament, puneţi
pastila într-o lingură de miere, dar străduiţi-vă să fie naturală (el va simţi
gustul uneia false şi se va simţi înşelat). Asta ar însemna să nu-l atacaţi ci
să-l lăudaţi pentru ceea ce face bine şi să-i propuneţi cu bunăvoinţă soluţia,
arătându-i că aveţi încredere în ceea ce va hotărî în final, lăsându-i ultimul
cuvânt.
Chiar dacă nu va funcţiona întotdeauna, veţi şti
cu siguranţă că s-a gândit la ceea ce i-aţi sugerat, iar dacă îi puneţi cuţitul
la gât doar va găsi argumente dure că nu aveţi dreptate.
Dacă femeia ar fi avut succes în a convinge
bărbaţii prin modalităţi dure şi masculine nu ar fi fost înzestrată cu atâtea
calităţi pur feminine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu