Dansaţi?

Mi-aduc aminte cu aproximativ 6 ani în urmă mi-a spus cineva că ar fi bine să încep să dansez – să practic dansul ca pe o cale spirituală, într-un fel sau altul.  Eram pe atunci destul de timidă şi nu simţeam încredere în propria mea fiinţă, mai ales în propriul meu corp, pentru anume acest motiv acea persoană îmi recomandase  dansul, ca să descătuşez cumva ceea ce era undeva adânc în interiorul meu.  Ştiu că nu sunt nici acum pe nota 10 la acest capitol, ştiu totuşi că am evoluat mult, foarte mult chiar, simt asta în corp şi, chiar a început să fie şi vizibil (mi-au spus şi ceilalţi).

Nu ştiu sigur care a fost cauza şi care a fost efectul dar acum chiar dansez, foarte mult, ce-i drept poate e un dans diferit de cel obişnuit, e unul în care devin una cu muzica şi exprim curgerea ei prin propriul meu corp, în care uit de toate şi de tot. De asta poate am nevoie să fiu singură în asemenea momente, să simt că pot să mă deconectez fără grijă.

E ceva magnific în dans, nu în zadar au existat ritualuri legate de acesta în cele mai vechi timpuri, e ceva ce te transformă în interior.

Dar până nu dansezi cu adevărat, până nu te laşi pur şi simplu dus de muzică şi de emoţia care se naşte în interior, nu ai cum să trăieşti aceste minunate momente de transformare prin dans.

Cu câţiva ani în urmă trecusem printr-o criză, mă despărţisem recent şi eram destul de depresivă. Atunci, am înţeles că mă fac bine emoţional în momentul când am înţeles că vreau să dansez – tot corpul meu îmi arăta că perioada de doliu a luat sfârşit, că inima mea vrea să trăiască, că vreau să fiu din nou fericită.

Ultimul timp dansez foarte mult, uneori câteva zile la rând îmi apare această dorinţă, dansez, apoi mă simt foarte fericită.

Cred că nu în zadar cineva, cândva mi-a recomandat acest frumos „ritual”.

Dar tu dansezi?